« This may hurt alittle, but it`s something you`ll get used to... »

…Mai mult, si totodata mai putin decat m-ai iubit tu pe mine.

Nu o sa uit niciodata ziua in care ti-am spus adevarul. Ziua in care mi-am luat imaginea de perfectiune din mintea ta si am rupt-o in bucati. Ah, nu mi-am dat niciodata seama cat de mult te-am ranit!

Cat ai incercat sa uiti acea zi… dar m-ai pedepsit pentru ea de atatea ori. Nu am vrut sa vad niciodata durerea ce ti-o provocam, si cat de bine o ascundeai adanc in tine. Ah, dragul meu, dar idealul tau feminin este atat de gresit! Iar eu seman atat de mult cu el.

Ma intreb: ce simteai cand te atingeam? Cum reuseai sa ascunzi atat de bine durerea? Si cat de bine reuseam sa port masca inocentei, sa te sarut si sa pretind ca totul este OK!

Cand te uitai in ochii mei si-mi prindeai capul in maini, cand buzele tale apasau puternic pe ale mele, cand lasam sa-mi scape un geamat de placere… Aceea era clipa in care iti simteam cel mai puternic pasiunea, si clipa in care, cu timpul, am inceput sa-ti simt ura.

Iubire si ura… Sex si razboi. Am jucat amandoi acest joc atat de mult pana ce, inevitabil, amandoi am pierdut…

Dar jocul nu s-a terminat inca.

ASA CUM A FOST

Asa cum a fost nu o sa mai fie niciodata,nici aerul nu il mai respir la fel,nici tiagara pe care o fumez nu mai are acelas gust,...nici muzica nu mai suna cum suna....nici un sarut nu mai e ca al tau si nici un corp nu mai emana caldura ta...

Asa cum a fost nu o sa mai fie niciodata pentru ca atunci eram copii,eram lipsiti de griji si nu descoperisem viata,nu desscoperisem dragostea nu descoperisem cum e sa fii aceeasi persoana cu cel de langa tine,nu stiam c,ce inseamna o relatie,ce inseamna sa plangi de dor ce inseamna sa tanjesti ce inseamna sa....iti lipseasca o singura persoana ...

Multe au trecut le-am lasat in urma ,ani multi ani care nu se mai intorc ,ani frumosi clipe si sentimente greu de definit...dar singurul lucru pe care nu il poti lasa in urma e povestea..povestea noastra

Am fost amandoi personaje principale in aceasta poveste poate amandoi am iubit la fel poate de loc..poate unul mai mult ca altul sau poate nici unul nu am stiut ce inseamna sa iubesti...pana cand nu am mai avut pe cine iubii,pana cand unul din noi sa pierdut si atunci..atunci a venit golul din stomac si nodul din gat frigul si frica de a nu pierde persoana pt care simti ceva..dar nu stii inca ce ...un gol o durere

Am ghicit ca era dragoste desii amandoi am vb de ea fara sa o cunosteem cu adevarat dar cand nici unul nu recunoaste cand nici unul nu lupta ...totul se sfarseste ,se uita se pierde in timp

Oare nu e pacat sa pierzi in timp atatia ani de dragoste,o copilarie impreuna,o maturizare impreuna,aproape un deceniu petrecut langa omul drag......NU TE MAI VREAU....egoismul tradat de vb tale ..oare tu stii ce ai spus?oare ai gandit aceste vb?te-ai gandit cum va fi fara mine?orice persoana are rolul ei in viata alteia iar tu ai ales acum sa iti fiu o trecere neinteresanta prin viata ta,un personaj sters in amintirea ta....si totusi oare vb tale erau reale?oare chiar simteai ce spuneai?As fi naiva sa spun ca nu.....dar tu ce spui?Ai recunoscut ca nu ma mai iubesti ..nu am crezut...mi-ai spus ca nu ma mai vrei ..nu am crezut ...am luptat ,am tras si am sperat,te-am cautat,te-am rugat ,ba chiar am vrut sa renunt la viata mea pt a ramane linistit stiind ca eu nu voi renunta niciodata pentru ca nu pot...inca nu iti pot da drumul desii Doamne cat imi doresc....

Dar tu nu gandesti asa..tu vrei liniste,linistea ta....fara mine

Vreau sa te uit dar nu ma lasi vreau sa dispar dar nu ma lasi vreau sa iubesc din nou dar nu ma lasi vreau o viata fara tine dar nu m-ai invatat sa o am....

Te vreau inapoi dar nu se poate....asa cum a fost nu va mai fii niciodata..poate intr-o alta viata cand ma vei primii....

LA MULTI ANI

Ziua ta trebuie sa fi fost speciala, dar nu am indraznit sa aflu, nu m-am incumetat sa-ti aud entuziasmul si multumirea din voce. Nu mi-ai lasat ocazia sa imi revars cuvintele, nu ai mai avut rabdare sa-mi vezi ochii cum din ei curge incet, pe doi obraji mai fara viata ca niciodata, sinceritatea cea mai adevarata din lume. Ai refuzat sa-mi simti zambetul cum iti promitea sa-ti alunge tristetile si sa indeparteze greutatile pana la aniversarea urmatoare. De ziua ta, nu ai vrut sa fii fericit cu mine, iubitule.
Nu de ziua mea m-am simtit singura chiar daca eram pierduta, iubitule. Nu de ziua mea am plans, am blestemat si mi-am blestemat blestemele. Nu de ziua mea, m-au zguduit emotiile, m-au incercat suspinele si m-au luat valurile pe sus, ele incercand prosteste sa-mi impuna sa nu mai respir iubire si eu incercand inutil sa le impun sa nu mai se miste. Nu de ziua mea au uitat sa se retraga ca sa ma coboare.. Ci de ziua ta, de care mi-am amintit astazi, care a fost atunci. De ziua ta mi-a intrat din nou in sange dorul de zvacnetul dragostei adevarate. Si eu am vrut doar apa...
Ziua mea a fost goala fara tine, umpluta doar pe jumatate, plina doar pe trei sferturi. A trecut mai repede decat am asteptat sa treaca, am imbatranit cu un an fara ca sa intineresc cu nici macar o zi. O zi ca oricare alta, pe care am vrut-o speciala.
Nici ziua mea de nastere nu a fost o zi aidoma celei de ieri, semanand celei de azi sau aducand-o pe cea de maine. De ziua mea mi-am revazut cicatricile, mi-am dat seama ca nu e nimeni care sa le estetizeze pentru totdeauna. Unele sunt hidoase, unele frumoase in hidosenia lor, altele acceptabile si vindecabile in constanta cu care revin de fiecare data. Unele nu s-au inchis nici pana acum. Pe unele le dau uitarii doar de ziua mea. . Atunci cand imi dau seama ca niciodata nu o sa te opresti sa le vezi si sa le intelegi. Nici chiar tu... Cel care le-ai produs, cel care ar fi trebuit sa vindece ce a vatamat.
De ziua mea, mi-am numarat prietenii, le-am asteptat cadourile, le-am primit din suflet urarile, ne-am potolit impreuna visurile cu sampanie si fursecuri, ne-am ametit gandurile cu vorbe bune si vin rosu, ne-am admirat stralucirile, am uitat obligatiile si am aflat ca stiu inca sa numar minutele si secundele si sa astept viitorul. Si s-a sfarsit si ziua mea. Am descarcat pozele, mi-am pus bine amintirile, le-am multumit prietenilor ca au simtit ca trebuie sa fie parte din ele
Iar De ziua ta... nu stiu cum a fost exact. Si iti spun EU TIE "La Multi Ani", iubitule, chiar daca nu ma auzi, chiar daca nu iti pasa, chiar daca nu o sa-ti mai spun de acum inainte. Si nici nu urasc, nici nu blestem, nici nu condamn, nici nu uit, nici nu simt si nici nu vreau sa mai imi pese. LA MULTI ANI, iubitule, si fericire cu cea care ti-o aduce! Adio...

Invata sa traiesti!

Poate ca ai vrea sa invat sa traiesc fara amintirile cu tine sau fara iubire, fara prieteni, fara plimbarile nebune sub clar de luna, fara o carte buna si fara sa respir. Dar vezi tu, chiar si stiind ca nimic nu e imposibil il iau pe "Nu pot" intr-o imbratisare precum prinsoarea unui lant si-ti sugrum libertatea.

As putea sa invat sa traiesc fara tine, dar asta ar dura mii de ani. Cum as putea sa merg pe strazile pe care mergeam doar noi si sa ma prefac ca nu ai existat vreodata? Sau cum as mai fi in stare sa dorm in acelasi pat? Sau poate ca am uitat filmele pe care le priveam doar noi in doi.

Poate ca ai vrea sa invat sa traiesc fara amintirile cu tine sau fara iubire, fara prieteni, fara plimbarile nebune sub clar de luna, fara o carte buna si fara sa respir. Dar vezi tu, chiar si stiind ca nimic nu e imposibil il iau pe "Nu pot" intr-o imbratisare precum prinsoarea unui lant si-ti sugrum libertatea.

Iubirea mea...o clpia fara tine e o eternitate...parca timpul

sta in loc si nimic nu se mai intampla fara tine...totul e trist...fara zgomot...nu se mai aude decat vantul si bataile inimiii mele...te iubesc...fara tine totul e pustiu...imi lipseste atingerea ta,zambetul tau,vocea ta....sarutarile tale...sufletul mi-e gol fara tine,atingerile tale de pe trupul meu s-au sters,sunt ca o carte goala...fara randuri...in aer simt parfumul tau,perna pastreaza si acum

formele tale dar tu nu mai esti aici....nu ma mai trezesc cu zambetul tau,nu mai simt rasuflarea ta,nu te mai simt...
Nu mai esti langa mine,traiesc singura intr-o casa

goala,pustie,fara tine...lucrurile tale au ramas neatinseastrand iluzia ca ai fi aici dar nu...
Inca iti mai simt sarutul pe buze,inca iti mai simt respiratia dar nu esti aici....tanjesc dupa dragostea ta,dupa prezenta ta,as vrea sa fi aici sa umpli golul din suflet ce ma sfasie acum...mi-ai luat visele,dragostea,speranta...odata cu tine ai luat tot...lumea mea s-a prabusit ca un castel de nisip fara tine....
Sunt ca o scoica pe fundul marii...sunt singura...fara iubirea ta nu pot sa mai rezist...o clipa fara tine e o eternitate....nu mai stiu sa traiesc,sa respir fara tine...te iubesc!
Mi-ai luat dragostea,ratiunea....m-ai adus la nebunie...te iubesc!
Vin-o...nu ma lasa aici la capatul lumii....nu ma lasa singura,nu lasa ca dragostea noastra sa se stinga....nu lasa ca anii grei sa se asterne peste noi ca o tacere....vin-o...reda-mi visul...reda-mi viata....lasa-ma sa zbor...sa plutesc....caci fara tine nu pot respira,nu pot trai...vin-o!!!
Vin-o si fa iar ca dragostea ta sa ma invie...te iubesc...
Vin-o si invata-ma sa zbor!!!...vin-o...

As putea invata sa traiesc cu asta, cu sau fara Dumnezeu, fara sufletul meu, fara parfum si fara urma de magie 1000 de ani dar nu fara tine.

Ai putea sa-mi iei cerul plin de astri si ochii caprui pe care i-am iubit sau primul rasarit sau amintirea timpului cand te-am iubit.

Ai putea sa-mi iei aerul sau mai bine mi-ai inveli trupul in punga pentru vidat.

Ai putea sa-mi iei tot ca sa ma inveti sa traiesc fara a ma lega de tot ceea ce e in jurul meu, dar prefer sa-mi scoti ochii ca sa nu vad cum oamenii se distrug prin autocunoastere.

Taie-mi nasul ca sa pastrez proaspat mirosul de citrice si iasomie si lemn de cedru, smulge-mi buzele ca sa pot refuza sarutul sufletului, mangaie-mi urechile si sopteste-mi: "Invata sa traiesti!".

am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul...depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Il vreau inapoi!

Aceasta poveste este pentru noi toate care suspinam dupa EL, care speram intr-o minune si care visam la ziua cand el se va intoarce, schimbat, in bratele noastre. Se spune ca iti poti depasi teama de apa numai aruncandu-te in adancuri. Eu am descoperit ca ma pot vindeca in felul acesta de o iubire care ma imbolnavea.

L-am iubit...M-a tradat...L-am lasat fara să ma uit in urma. Am trecut cu bine peste noptile nedormite si gandurile negre. Peste zilele in care plangeam ca l-am alungat din viata mea sub impulsul orgoliului meu de femeie ranita. Cand imi juram ca il vreau 100% pentru mine sau deloc.

Privita din afara, viata mea pare fericita....sunt inconjurata de prieteni, la job merge mai bine ca niciodata, mi-am planificat un super concediu si nu mai ramane decat sa gasesc costumul de baie potrivit, cu cateva numere mai mic ca anul trecut, care sa imi complimenteze noua silueta.

Nu duc lipsa de atentie si invitatii din partea barbatilor. Am o placere sadica in a ma simti dorita si a nu acord niciodata o a treia intalnire. Va aparea si un nou prieten... nu ma grabesc... simt ca am tot timpul din lume. Doar fantezii cu noi doi de odinioara ma mai bantuie... si imi tresare inima cand aud o melodie ce imi aminteste de el . Atat. In rest mor in interior in fiecare zi cate putin.

in timp ce ma intorceam spre casa mi-am dat seama ca aceasta seara era exact ce aveam nevoie ca sa merg inainte. Nu mai exista acel “ce ar fi fost daca?” Ar fi fost rau! Bunica avea dreptate. “Cui pe cui se scoate maica!.” Ca sa il las in urma nu aveam nevoie decat de....el. In carne si oase....asa cum e de fapt...nu cum se oglindea in ochii mei verzi de fata naiva. Brusc noptile au devenit frumoase....barbatul cu care ma intalneam a devenit mai interesant si fanteziile cu el, ex-ul, au disparut cu desavarsire.

\....inima se incapataneaza sa bata in parametrii normali. Nu imi vine sa cred ca au fost suficiente 4 ore ca sa ma vindec de 2 luni de chin. Ii multumesc in gand pentru acea seara. In fond este doar un om obisnuit, ca toti ceilalti. Trebuia doar sa ma conving de asta.

Cimitirul vesel al fostelor iubiri

Intr-un loc secret, departe de privirea curiosilor si ascuns curiozitatii intrusilor, se afla un loc ciudat, poate locul locul cel mai ciudat din lume, locul in care nu cad razele soarelui, nu adie vantul, nu patrund zambetele, nu se aude niciun cantec, oamenii par ca uita tot ceea ce a fost frumos si nu-si mai amintesc nimic de bine. E suit intr-un varf de cladire inalta, cea mai inalta, astfel incat nimeni, cu exceptia celor care se cred indreptatiti sa patrunda in spatiul magic, sa nu aiba acces la el. Toti cei care au iubit vreodata cu adevarat vin destul de rar aici sa se inchine pietrelor cioplite, dar cand vin, uita sa mai plece.

Cei care au iubit nu vin niciodata neinsotiti. Dar nici nu aduc flori, zambete si voie buna. Vin insotiti de regrete si remuscari si se intorc de fiecare data in lumea lor nu cu inima mai plina, ci mai goala, mai pustiita decat atunci cand s-au intors. Au privirile fixate spre inapoi si nu indraznesc sa priveasca intru totul inainte. Orele de vizita nu sunt niciodata regulate. Intervalele si momentele vizitelor te iau intotdeaua prin surprindere. In inima au resturi triste ramase una cate una de la fiecare iubire apusa. Se aude un zumzet incet... sunt tot ei, aceiasi oameni care au iubit odata, inganand incetisor balada fermecata a lui “cum ar fi fost daca...”. De fiecare data cantecul e mai nepamantean, are in mod inexplicabil alte versuri, mai inspaimantatoare, mai fanteziste...

Pe pietrele funerare sunt inscriptionate una dupa alta durerile si nemultumirile, insa majoritatea celor care vin ar dori sa vada alaturi un numar de telefon, o adresa de mail recenta spre care sa isi trimita plangerile si dorurile nevindecate. Jalea este muta, intensa, de durata mai scurta sau mai lunga. In aer pluteste de fiecare data aroma de parfum tare, parfumul in care se scalda iubirea respectiva. Sa va spun care sunt gandurile celor care patrund in in acest spatiu? “De ce”?.... Este cel mai apasator si dureros gand. “Oare am facut tot ce s-a putut?”... cel mai chinuitor. “Oare o sa mai iubesc vreodata”? Cel care te cutremura... te ravaseste pana in maduva oaselor.

Unii il confunda cu o casa bantuita in care se plimba de colo colo stafia unui 23 aprilie - ziua in care l-ai cunoscut prima oara, amintirea unei ploi marunte de primavara – ploua marunt si nesuferit cand v-ati luat adio, un pulover fabricat dintr-un material special care nu se calca niciodata – stii tu cel mai bine principiul care a stat la baza cumpararii lui, o rama foto rupta in doua si apoi lipita la loc cu banda adeziva. Este insa un cimitir. Fiecare mormant si ridicatura de pamant sunt considerate a fi sfinte, mai frumoase decat toate cele care or sa-i urmeze dupa, mai frumoase decat toate sufletele vii din viata reala. Cu putine exceptii, mai toti il vizitam cu ochii in lacrimi, cu regrete in suflet, cu urme de tristete, cu amintiri deloc apuse. In acest cimitir ghinion si Dumnezeu sunt invocati cei mai des. Dar Dumnezeu nu a dormit niciodata in asternuturle tale. Ghinionul, ca si norocul, sunt aleatorii. Acest cimitir ar trebui sa fie vesel. Nu amintirile si umbrele fostelor iubiri ar trebui sa fie eterne, ci recunostinta.... Recunostinta eterna fostelor iubiri. Iar despre mortii frumosi care ne-au facut viata frumoasa si ne-au inflorat chipurile odinioara sa se vorbeasca numai de bine!