Imi ghidez viata dupa principiul „nu
le poti avea pe toate: unde le-ai pune?!” Nu consider ca inimii mele ii place
atitudinea asta limitata la logistica pura, dar de ceva timp nu conteaza ce
spune dansa.
Am ceva, imi lipseste altceva. E
corect, asa trebuie viata sa functioneze. Fac ceva bine, apoi ceva rau, platesc
diferenta. Pacatul meu cel mai mare este cel pentru care tot o sa platesc
diferente, indiferent de binele pe care il fac. Sunt impacata cu situatia de a
alege gresit intr-un moment de nebunie pura si de a plati toata viata in contul
asta. As vrea sa platesc si partea ta de pacat. Daca e cineva acolo care tine
contabilitatea, sa treaca in dreptul numelui meu datoria. O sa lupt o viata sa
o platesc. Sau macar sa o micsorez.
Tu... tu fii fericit! Fa-ma sa
privesc de pe partea cealalta a trotuarului un om fericit si implinit. Fa-ma sa
vad ca a meritat si ca se va merita tot chinul ce vine o data cu luciditatea
mea.
Daca o sa petrec o viata intreaga
singura, pentru ca te-am iubit pe tine... atunci asa sa fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu