Invata sa traiesti!

Poate ca ai vrea sa invat sa traiesc fara amintirile cu tine sau fara iubire, fara prieteni, fara plimbarile nebune sub clar de luna, fara o carte buna si fara sa respir. Dar vezi tu, chiar si stiind ca nimic nu e imposibil il iau pe "Nu pot" intr-o imbratisare precum prinsoarea unui lant si-ti sugrum libertatea.

As putea sa invat sa traiesc fara tine, dar asta ar dura mii de ani. Cum as putea sa merg pe strazile pe care mergeam doar noi si sa ma prefac ca nu ai existat vreodata? Sau cum as mai fi in stare sa dorm in acelasi pat? Sau poate ca am uitat filmele pe care le priveam doar noi in doi.

Poate ca ai vrea sa invat sa traiesc fara amintirile cu tine sau fara iubire, fara prieteni, fara plimbarile nebune sub clar de luna, fara o carte buna si fara sa respir. Dar vezi tu, chiar si stiind ca nimic nu e imposibil il iau pe "Nu pot" intr-o imbratisare precum prinsoarea unui lant si-ti sugrum libertatea.

Iubirea mea...o clpia fara tine e o eternitate...parca timpul

sta in loc si nimic nu se mai intampla fara tine...totul e trist...fara zgomot...nu se mai aude decat vantul si bataile inimiii mele...te iubesc...fara tine totul e pustiu...imi lipseste atingerea ta,zambetul tau,vocea ta....sarutarile tale...sufletul mi-e gol fara tine,atingerile tale de pe trupul meu s-au sters,sunt ca o carte goala...fara randuri...in aer simt parfumul tau,perna pastreaza si acum

formele tale dar tu nu mai esti aici....nu ma mai trezesc cu zambetul tau,nu mai simt rasuflarea ta,nu te mai simt...
Nu mai esti langa mine,traiesc singura intr-o casa

goala,pustie,fara tine...lucrurile tale au ramas neatinseastrand iluzia ca ai fi aici dar nu...
Inca iti mai simt sarutul pe buze,inca iti mai simt respiratia dar nu esti aici....tanjesc dupa dragostea ta,dupa prezenta ta,as vrea sa fi aici sa umpli golul din suflet ce ma sfasie acum...mi-ai luat visele,dragostea,speranta...odata cu tine ai luat tot...lumea mea s-a prabusit ca un castel de nisip fara tine....
Sunt ca o scoica pe fundul marii...sunt singura...fara iubirea ta nu pot sa mai rezist...o clipa fara tine e o eternitate....nu mai stiu sa traiesc,sa respir fara tine...te iubesc!
Mi-ai luat dragostea,ratiunea....m-ai adus la nebunie...te iubesc!
Vin-o...nu ma lasa aici la capatul lumii....nu ma lasa singura,nu lasa ca dragostea noastra sa se stinga....nu lasa ca anii grei sa se asterne peste noi ca o tacere....vin-o...reda-mi visul...reda-mi viata....lasa-ma sa zbor...sa plutesc....caci fara tine nu pot respira,nu pot trai...vin-o!!!
Vin-o si fa iar ca dragostea ta sa ma invie...te iubesc...
Vin-o si invata-ma sa zbor!!!...vin-o...

As putea invata sa traiesc cu asta, cu sau fara Dumnezeu, fara sufletul meu, fara parfum si fara urma de magie 1000 de ani dar nu fara tine.

Ai putea sa-mi iei cerul plin de astri si ochii caprui pe care i-am iubit sau primul rasarit sau amintirea timpului cand te-am iubit.

Ai putea sa-mi iei aerul sau mai bine mi-ai inveli trupul in punga pentru vidat.

Ai putea sa-mi iei tot ca sa ma inveti sa traiesc fara a ma lega de tot ceea ce e in jurul meu, dar prefer sa-mi scoti ochii ca sa nu vad cum oamenii se distrug prin autocunoastere.

Taie-mi nasul ca sa pastrez proaspat mirosul de citrice si iasomie si lemn de cedru, smulge-mi buzele ca sa pot refuza sarutul sufletului, mangaie-mi urechile si sopteste-mi: "Invata sa traiesti!".

am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul...depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Il vreau inapoi!

Aceasta poveste este pentru noi toate care suspinam dupa EL, care speram intr-o minune si care visam la ziua cand el se va intoarce, schimbat, in bratele noastre. Se spune ca iti poti depasi teama de apa numai aruncandu-te in adancuri. Eu am descoperit ca ma pot vindeca in felul acesta de o iubire care ma imbolnavea.

L-am iubit...M-a tradat...L-am lasat fara să ma uit in urma. Am trecut cu bine peste noptile nedormite si gandurile negre. Peste zilele in care plangeam ca l-am alungat din viata mea sub impulsul orgoliului meu de femeie ranita. Cand imi juram ca il vreau 100% pentru mine sau deloc.

Privita din afara, viata mea pare fericita....sunt inconjurata de prieteni, la job merge mai bine ca niciodata, mi-am planificat un super concediu si nu mai ramane decat sa gasesc costumul de baie potrivit, cu cateva numere mai mic ca anul trecut, care sa imi complimenteze noua silueta.

Nu duc lipsa de atentie si invitatii din partea barbatilor. Am o placere sadica in a ma simti dorita si a nu acord niciodata o a treia intalnire. Va aparea si un nou prieten... nu ma grabesc... simt ca am tot timpul din lume. Doar fantezii cu noi doi de odinioara ma mai bantuie... si imi tresare inima cand aud o melodie ce imi aminteste de el . Atat. In rest mor in interior in fiecare zi cate putin.

in timp ce ma intorceam spre casa mi-am dat seama ca aceasta seara era exact ce aveam nevoie ca sa merg inainte. Nu mai exista acel “ce ar fi fost daca?” Ar fi fost rau! Bunica avea dreptate. “Cui pe cui se scoate maica!.” Ca sa il las in urma nu aveam nevoie decat de....el. In carne si oase....asa cum e de fapt...nu cum se oglindea in ochii mei verzi de fata naiva. Brusc noptile au devenit frumoase....barbatul cu care ma intalneam a devenit mai interesant si fanteziile cu el, ex-ul, au disparut cu desavarsire.

\....inima se incapataneaza sa bata in parametrii normali. Nu imi vine sa cred ca au fost suficiente 4 ore ca sa ma vindec de 2 luni de chin. Ii multumesc in gand pentru acea seara. In fond este doar un om obisnuit, ca toti ceilalti. Trebuia doar sa ma conving de asta.

Cimitirul vesel al fostelor iubiri

Intr-un loc secret, departe de privirea curiosilor si ascuns curiozitatii intrusilor, se afla un loc ciudat, poate locul locul cel mai ciudat din lume, locul in care nu cad razele soarelui, nu adie vantul, nu patrund zambetele, nu se aude niciun cantec, oamenii par ca uita tot ceea ce a fost frumos si nu-si mai amintesc nimic de bine. E suit intr-un varf de cladire inalta, cea mai inalta, astfel incat nimeni, cu exceptia celor care se cred indreptatiti sa patrunda in spatiul magic, sa nu aiba acces la el. Toti cei care au iubit vreodata cu adevarat vin destul de rar aici sa se inchine pietrelor cioplite, dar cand vin, uita sa mai plece.

Cei care au iubit nu vin niciodata neinsotiti. Dar nici nu aduc flori, zambete si voie buna. Vin insotiti de regrete si remuscari si se intorc de fiecare data in lumea lor nu cu inima mai plina, ci mai goala, mai pustiita decat atunci cand s-au intors. Au privirile fixate spre inapoi si nu indraznesc sa priveasca intru totul inainte. Orele de vizita nu sunt niciodata regulate. Intervalele si momentele vizitelor te iau intotdeaua prin surprindere. In inima au resturi triste ramase una cate una de la fiecare iubire apusa. Se aude un zumzet incet... sunt tot ei, aceiasi oameni care au iubit odata, inganand incetisor balada fermecata a lui “cum ar fi fost daca...”. De fiecare data cantecul e mai nepamantean, are in mod inexplicabil alte versuri, mai inspaimantatoare, mai fanteziste...

Pe pietrele funerare sunt inscriptionate una dupa alta durerile si nemultumirile, insa majoritatea celor care vin ar dori sa vada alaturi un numar de telefon, o adresa de mail recenta spre care sa isi trimita plangerile si dorurile nevindecate. Jalea este muta, intensa, de durata mai scurta sau mai lunga. In aer pluteste de fiecare data aroma de parfum tare, parfumul in care se scalda iubirea respectiva. Sa va spun care sunt gandurile celor care patrund in in acest spatiu? “De ce”?.... Este cel mai apasator si dureros gand. “Oare am facut tot ce s-a putut?”... cel mai chinuitor. “Oare o sa mai iubesc vreodata”? Cel care te cutremura... te ravaseste pana in maduva oaselor.

Unii il confunda cu o casa bantuita in care se plimba de colo colo stafia unui 23 aprilie - ziua in care l-ai cunoscut prima oara, amintirea unei ploi marunte de primavara – ploua marunt si nesuferit cand v-ati luat adio, un pulover fabricat dintr-un material special care nu se calca niciodata – stii tu cel mai bine principiul care a stat la baza cumpararii lui, o rama foto rupta in doua si apoi lipita la loc cu banda adeziva. Este insa un cimitir. Fiecare mormant si ridicatura de pamant sunt considerate a fi sfinte, mai frumoase decat toate cele care or sa-i urmeze dupa, mai frumoase decat toate sufletele vii din viata reala. Cu putine exceptii, mai toti il vizitam cu ochii in lacrimi, cu regrete in suflet, cu urme de tristete, cu amintiri deloc apuse. In acest cimitir ghinion si Dumnezeu sunt invocati cei mai des. Dar Dumnezeu nu a dormit niciodata in asternuturle tale. Ghinionul, ca si norocul, sunt aleatorii. Acest cimitir ar trebui sa fie vesel. Nu amintirile si umbrele fostelor iubiri ar trebui sa fie eterne, ci recunostinta.... Recunostinta eterna fostelor iubiri. Iar despre mortii frumosi care ne-au facut viata frumoasa si ne-au inflorat chipurile odinioara sa se vorbeasca numai de bine!

dor..

Ai simtit vreodata ca ti-e asa de dor de cineva incat ai fi in stare sa il scoti din vise pentru a-l imbratisa? Te-a durut vreodata intreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de o anumita persoana?

Dorul e un sentiment comun, mult prea des folosit de unii in zilele noastre. Ne e dor de o anumita mancare, de un anumit gust, ne e dor de o anumita activitate, ne e dor de un loc. Si daca irosim cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, cum mai ramane cu acel sentiment, acel fior care iti e strigat de fiecare celula din corp? Sa o numim dorinta? Dar cum sa fie dorinta ceva ce e mai presus de verbul „a dori”, ceva ce a ajuns o nevoie, asa cum apa e o necesitate.

Sa nu numim capriciu sau obsesie ceva ce ne tine treji nopti intregi, ceva care ne face sa ne simtim incompleti... Daca e un simplu capriciu de ce nu putem gasi altul pentru a uita de acesta?

Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce te bantuie la fiece ora din zi sau din noapte, ceva ce iti tine loc de hrana si apa, ceva ce te fascineaza ata de tare incat ti-e frica sa inchizi ochii ca sa nu ii pierzi nici un mintu din farmec.

Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e dor”, dar au oare ei habar ce inseamna sa iti fie dor de cineva?

A-ti fi dor inseamna a te lasa purtat pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul lui...A te inveli in fiecare seara cu umbra inimii lui...A asculta ciripitul pasarilor cu speranta ca iti aduc un mesaj de la el...A te uita in oglinda si a vedea chipul lui...A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...A ii simti gustul sarutului in toti porii pielii tale...Si toate astea de la sute de kilometri distanta.

Se va gasi oare vreun leac pentru dor in absenta persoanei dorite? Nu, dar desigur putem incerca fel de fel de metode care ne amagesc ca ar putea da rezultate.

Incepi prin a-i nega si ignora existenta. Ne putem preface ca e ireal. Dar nu pentru mult timp. Amintirile ies la iveala. Te simti din ce in ce mai gol, mai pustiit. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste. Invelisul incepe sa se crape, sufletul tau incepe sa iasa din colivia in care l-ai inchis. Incepe sa ii simta si mai tare lipsa. Numele lui iti apare din nou pe buze. E parte din tine si asta nu mai poti ignora. Incetul cu incetul globul de minciuni dispare ca fumul de tigara...Doamne, cat iti e dor de el...

Curve de toate genurile

In viziunea mea cuvantul curva este unul dintre cele mai complexe atribute ale limbii romane. Curva poate sa fie la feminin sau la masculin si este acea persoana care iti spune ca te iubeste doar pentru a-si atinge un scop iar contextul nu este strict sexual. Oricine poate sa fie curva si trebuie sa fie macar o data in viata dar ce ne facem cu cei care isi adapteaza modul de viata acestei filosofii?

Ce ne facem cu cei al caror stil de viata este numai sa fie cutre, sa minta, ipocrizia fiind placerea din care gusta zilnic cu degetul din mijloc iar josnicia devine puctul principal spre care tind?

Nu facem nimic. Ii analizam ca pe viitor sa ne ferim de ei. Dar hai sa analizam putin comportamentul nativ al unei persoane oarecare din aceasta patura sociala, care, spre uimirea mea, este in crestere.

Curvele masculine nu fac altceva decat sa-si urmareasca interesul, apeland la orice metoda disponibila in capul lor mic si oval. “Ele” au intotdeauna nevoie de tine ca sa le dai bani imprumut, sa-i ajuti intr-o problema foarte importanta sau sa le oferi o persoana de contact. In schimb primesti palme, pentru ca ai descoperit adevarata fata ai ipocritului. Sa nu-mi spui ca nu ai intalnit pana acum acest gen de oameni, pentru ca este plina tara asta de asa ceva.

Curva masculina este dispusa la orice pentru succes, chiar sa-ti vanda sufletul atunci cand este nevoie. Cel mai mult ma doare atunci cand ii oferi un deget sau poate doua, “ele” iti iau toata mana si vor si mai mult. Asa este firea lor, li se pare ca totul li se cuvine fara prea mult efort ci cu putina abilitate. Nimic mai fals, mai patetic si mai dureros decat faptul ca nu poti sa-ti dai seama din prima clipa pe cine privesti in ochi.

Sper ca toata lumea a inteles ce am avut de spus despre curvele masculine dar oare a venit momentul in care trebuie sa le definesc si pe cele feminine? Nu o sa spun decat atat. Intotdeauna ele o sa-ti recunoasca ca esti al treilea barbat din viata lor.

te-am iubit fraiere

Noi doi avem un trecut. Noi doi avem o istorie. Noi doi avem amintiri impreuna. Noi doi NU mai avem un viitor.
Stii de ce? Pentru ca esti acelasi arogant narcisist dintotdeauna. Pentru ca esti acelasi egoist egocentrist. Pentru ca faci acelasi faze de kkt. Pentru ca nu te-ai schimbat deloc si inca crezi ca totul ti se cuvine. Pentru ca banii inca ocupa cel mai important loc in viata ta. Pentru ca nu ai invatat sa minti fara sa te balbai. Pentru ca nici acum nu ai tupeul sa ma privesti in ochi cand vorbesti cu mine. Pentru ca esti un actor de mana a doua. Pentru ca ma crezi aceeasi naiva de atunci. Pentru ca esti atat de orbit de propria persoana incat crezi ca inca ma mai poti manipula. Pentru ca scuzele tale suna fals.. Pentru ca soaptele tale ma lasa rece. Pentru ca nu mai tresar cand te vad. Pentru ca astepti sa primesti tot fara sa oferi nimic. Pentru ca nu ai luat in calcul faptul ca eu m-am schimbat si ai uitat ca ucenicul isi depaseste cateodata maestrul.
Da, tu m-ai invatat sa iubesc, dar tot tu mai invatat sa si urasc. Te-am iubit fraiere, dar asta a fost atunci. Si de atunci au trecut mult timp… ani in care am perfectat ceea ce tu m-ai invatat: arta manipularii. Vezi, am fost un elev silitor din moment ce nici tu nu te-ai prins. Tu, maestrul… tocmai tu sa fii urmatoarea victima?! Urat! Poate ai imbatranit sau poate m-ai subestimat sau de ce nu, te-ai supraapreciat.
Candva te-am iubit fraiere, dar de astazi mergem pe drumuri separate ;)

nu te-am uitat..dar nu te mai iubesc

Si chiar daca nu te-am uitat... sunt mai bine! Nu pot sa mint, inca mai tin la tine si inca ma mai gandesc la clipele cand eram cu tine.... Dar nu mai ma simt atat de rau, acum e mai bine.... acum imi dau seama ca totusi... nu ti-a pasat de mine in nici un moment... . Nu te judec, nu te critic, isa nu pot sa nu te admir pt faptul ca ai avut grija sa ma indepartezi de fiecare data cand ne-am despartit. ... acum nu stiu cum iti e tie, pt ca nu stiu cum imi e mie! nu stiu cum iti e cand vezi ca stau cu iubitul meu si caruia ii permit sa faca lucruri care pe tn nu te lasam prea des... si nu stiu cum iti e tie cand vezi ca iubita ta nu te lasa sa o atingi asa cum ma atingeai pe mine... cand vezi ca el e cu 5 ani mai mare decat mine si cu 2 ani mai mare decat tine si el nu ma desconsidera nu ma umileste , el ma intelege si ma ajuta si nu stiu ce se intampla... chiar daca adun toate n datile cand ai fost cu mine ( deci aproape 10ani ) nu mi-ai dat atata atentie cat mi-a dat el intr-o saptamana. Imi spui mie ca sunt in atatea feluri unilitoare, scumpule, pe langa el esti un bebel! u nu sti sa te comporti cu o fata, te gandesti doar cum sa o aduci in pat! nu imi arata prin orice gest ca vrea sex pe un pachet de tigari! Tu nu imi vorbeai despre viitorul NOSTRU, tu nu poti sa'ti vezi viitorul alaturi de o singura fata, don't you?Nu,nu te-am uitat dar nu mai insemni atat de mult pentru mine, el ti-a luat locul, si chiar daca la tine am tinut candva mai mult decat tin momentan la el, sunt sigura ca el va ajunge sa depaseasca toate limitele...nu spun ca te-am uitat....dar nu te mai iubesc.....

tare tare

DOR DE NOI.....

dor de noi.

Stiu ca nu voi putea scrie nimic din ceea ce simt sau vreau sa spun initial pentru ca nu am cum in momentul asta , nu stiu ce si cum sa spun, nu stiu ce simt dar voi incerca, dar daca stau sa ma gandesc nici macar nu stiu de ce si pentru cine fac acest post, tu daca il citesti te va face doar sa fi si mai indiferent decat esti acum si pe altii nu ii intereseaza asa ca nu prea ar avea rost, probabil il scriu pentru mine, pentru a ma descarca sau nu stiu...

Oricum, imi va fi dor de zambetul tau
Imi va fi dor de tot ce tine de tine si de cum arati
Imi va fi dor de acel sentiment din fiecare zi
Imi va fi dor de pielea si mirosul tau
Imi va fi dor SA TE INTREB DACA MA IUBESTI
Imi va fi dor de privirea ta
Imi va fi dor sa te pup pe nas, iar tu sa te scuturi
Imi va fi dor de clipele in care tremuram din toate incheieturile, iar tu ma incalzeai
Imi va fi dor sa-ti spun: 'ia'ma'n brate' sau 'pupa'ma'
Imi va fi dor de toate cuvintele tale
Imi va fi dor de gafaiala
Imi va fi dor sa iti spun 'te iubesc' in fiecare minut
Imi va fi dor sa stai cu ochii inchisi si sa te intinzi cu buzele spre mine
Imi va fi dor sa-ti infigi mana in paru' meu
Imi va fi dor de TOT ce am facut impreuna
Imi va fi dor de IUBITUL MEU
Imi va fi dor...

Oricum, pot fi mai patetica de atat ?
Nu prea cred, stau si imi plang de mila pe un articol de blog.
Scriu doar ganduri rascolite. De ce? Pentru ca tu esti esenta vietii mele si nu imi pot imagina cum ar fi fara.
Ce prost mai face ca mine, sa stea jumatate de zi dupa ce s-a hotarat ca s-a terminat si inca sa spere ca totul va fi bine, ca se va rezolva, ca totul va trece ?!
Da, stiu, am primit deja prea multe “incurajari” de genul si m-am saturat de ele, imi vine sa imi sparg monitorul si sa ma bag sub plapuma. Dar si acolo ma vei urmari si nici acolo nu voi avea mintea limpede, vei fi in gandul meu la orice ora din zi si din noapte. Si... nici nu mai stiu ce voiam sa spun initial, dar nu conteaza.
In fine, acum e putin cam tarziu dar o sa continui sa scriu despre tine, despre noi, despre momentul in care a fost prea tarziu.

FRANTURI DE SUFLET

... și știa ca aceasta va fi ultima noapte a lor, căci de mâine lumina avea sa dispara din viata ei, întunericul avea sa ii acopere sufletul.
Stătea la geam și privea în gol. Nu voia sa suspine și sa alerge spre nicăieri de dorul lui. Voia doar sa știe ca ea este numai a lui, ca nu este alta mai buna pentru el.
Se așază cu capul pe pieptul lui gândindu`se ca mâine va trebui sa plece, iar el nu va mai fi în viata ei. Desertul avea sa își facă loc în sufletul ei. Viata ei avea sa prindă treptat culoarea disperării și gustul lacrimilor. Sufletul ii explodase în milioane de bucăți și cioburi ascuțite. Închide ochii și se întoarce în vis. Se trezește dimineața. El nu mai era acolo. In mintea ei șovăiau gânduri aiurea. Nu a fost doar o presimtire. Urla în ea toata ura pe care a acumulat`o pe parcursul micului ei trai de pana acum. Avea în minte numai momentele în care a plâns, a cerut iubire și i s`a întors spatele, a strigat și nu a fost auzita, a vrut totul și nu a primit nimic. Se simțea ca într-un ținut străin, fără nimeni aproape care sa o ajute și fără indicatoare care sa te ghideze către un ținut cunoscut în care sa se poată descurca.
Asa pierduta, confuza și singura își punea zeci de întrebări, încercând sa înțeleagă ce a fost în mintea lui când a plecat. De ce pana acum el o asigura întotdeauna ca o sa fie bine si ca nu o sa o lase niciodată, iar acum a plecat fără sa-i spună măcar rămas bun?

Te-ai gândit vreodată că nu încerci suficient să fii fericit?

Trec printr-o perioadă destul de dificilă, consum cantităţi impresionante de RedBull, dorm 5-6 ore pe noapte, dar nu degeaba, pentru că rezolv lucruri în timp record (aşa zic eu). Mă rog, nu aş rezista aşa încă o săptămână, dar cu siguranţă o pot face câteva zile legate, evident cu speranţa unei recompense la capătul drumului. Recompensa mea e acolo, o văd, mai are de aşteptat două zile, dar nu am încetat să zâmbesc, sau să mă gândesc la cum va fi când totul se va rezolva. Încerc şi reuşesc, de cele mai multe ori, să am o gândire pozitivă asupra lucrurilor, iar asta nu mi-a adus decât lucruri bune în viaţă. Nu-mi place să mă văicăresc, ca să folosesc un termen cunoscut de toată lumea (e interesant şi că toţi cunoaştem aces tip de comportament, deci îl practică foarte mulţi).

Acum două zile eram în troleibuzul 90, mă îndreptam spre o garsonieră de închiriat prin Dr. Taberei şi, într-o pauză de muzică la căşti, ascultam conversaţia dintre patru femei, la 35-40 de ani, puţin plinuţe, puţin mămici, puţin neveste pe stil vechi şi angajate cu normă întreagă.
Ideea e că se plângeau într-un stil barbar, iar asta nu ar fi mare lucru, însă din câte mi-am dat seama nu aveau un scop anume pentru a se plânge. Aici se rupe filmul pentru mine şi o să-ţi explic de ce. Nu înţeleg de ce te plângi când nu urmăreşti un sfat, sau o vorbă bună. Nu înţeleg de ce te plângi când nu analizezi cauza lucrurilor despre care vorbeşti. Românii fac asta frecvent, nu e niciun secret, mai ales când e vorba despre media de vârstă a doamnelor din povestea mea. Nu sunt bani, la job nu mai e ok, soţul bea din ce în ce mai mult, fiul umblă cu tipi dubioşi şi are o freză ciudată, fiica miroase a tutun. Cam aici se opreşte analiza.

Realizează că ceva nu e bine, însă nu încearcă să găsească soluţii, pentru că nu ştie cum se găseşte şi aplică o soluţie, ce se bazează pe altceva decât pe regulile sistemului/societăţii. Nu scrie nicăieri cum îţi rezolvi viaţa ratată, spre exemplu (nu neapărat din vina ta). Au feţele obosite şi stresate, zâmbesc prea puţin pentru 40 de ani de viaţă, au ochi lăsaţi şi multe relatări triste, vorbesc despre lucruri rele ce se întâmplă în viaţa lor. Şi? O formă de automutilare psihică? O acţiune prin care oamenii se autopedepsesc pentru nişte alegeri greşite din viaţa lor? Frică?

Una dintre piesele lipsă din viaţa acelor patru femei era optimismul, conform definiţiei sale din dicţionar.

missing....

Povestea unei despartiri cu final nescris

Ai simtit vreodata cum te arde privirea barbatului pe care il iubesti atunci cand se uita in ochii tai adanc in timp ce tace? Ai simtit focul raiului, caldura iadului, adrenalina curgandu-ti ucigator prin vene, dorinta ta de a nu-l lasa niciodata sa plece, dorinta lui de a se pierde pentru totdeauna in bratele tale, certitudinea si extazul de a avea parte de o minune asa cum nu ti-a mai fost dat sa traiesti niciodata? Ai simtit vreodata ca iubirea ta si a lui, iubirea voastra, nu mai are deloc loc, nici spatiu, nici timp sa se reverse, sa te inunde, sa te ravaseasca? Ai simtit vreodata ca indiferent de ceea ce s-ar intampla dupa.... o sa porti aceasta iubire cu tine, inchisa intr-o taina a sufletului, ca pe o bucurie sau ca pe o cruce, ca pe o parte din tine de care nu o sa poti niciodata sa te eliberezi? Eu da. Si el. Probabil ca si tu. Probabil ca si voi.

Ai simtit vreodata cum esti tu.. de fapt tu nu mai esti nimic, nu mai ai corp, materialitate, sange in vene si carne vie pe oase.... cum... cum este atunci cand barbatul cu care ar fi trebuit sa infrunti viitorul si lumea asta trecatoare... barbatul care te iubea ieri ca pe ochii din cap... vine astazi si iti spune senin, rece si detasat, fara remuscari, fara durere, fara nicio expresie pe chip... ca ATAT A FOST .... vrea sa va despartiti? Ai simtit cum pamantul iti fuge de sub picioare? Cum decazi din locul inalt al fericirii in care te aflai? Cum te apasa durerea din piept asa cum nicio durere fizica nu te-a incercat vreodata? Ai simtit cum ai da orice pentru ca o prapastie sa se deschida chiar acolo, chiar atunci, ca sa te inghita si sa-ti inghita durerea, rusinea, neputinta, confuzia, uimirea, ecoul surd al multor, multor “de ce”-uri pe care nu mai ai puterea sa le murmuri? Eu da. El nu. Probabil ca si unele dintre voi. Cele care au decazut ca si mine dintr-o fericire suprema, o iubire falsa, ipocrita...

Iubirea... acea iubire a vietii tale, despre care nu mai poti sa vorbesti pentru ca face sa ti se clatine din nou pamantul sub picioare, acea iubire face totul. Transforma lumea si o face minunata. Iubirea, acea iubire a vietii tale face din imposibil posibil. Sfarsitul iubirii tale desface totul. Iti rupe lumea intreaga si o arunca bucatele de hartie in univers, te zguduie, te ia de mana si iti arata: “asa, fata mea, asa este de fapt viata:. Sfarsitul iubirii face din posibil imposibil. S-a incheiat “totul” care a fost al meu... iubirea, povestea, dorinta unui biet om de a mai crede vreodata in iubire, cuvant trecator si mincinos.
Eu nu o sa mai fiu niciodata aceeasi.