…Mai mult, si totodata mai putin decat m-ai iubit tu pe mine.
Nu o sa uit niciodata ziua in care ti-am spus adevarul. Ziua in care mi-am luat imaginea de perfectiune din mintea ta si am rupt-o in bucati. Ah, nu mi-am dat niciodata seama cat de mult te-am ranit!
Cat ai incercat sa uiti acea zi… dar m-ai pedepsit pentru ea de atatea ori. Nu am vrut sa vad niciodata durerea ce ti-o provocam, si cat de bine o ascundeai adanc in tine. Ah, dragul meu, dar idealul tau feminin este atat de gresit! Iar eu seman atat de mult cu el.
Ma intreb: ce simteai cand te atingeam? Cum reuseai sa ascunzi atat de bine durerea? Si cat de bine reuseam sa port masca inocentei, sa te sarut si sa pretind ca totul este OK!
Cand te uitai in ochii mei si-mi prindeai capul in maini, cand buzele tale apasau puternic pe ale mele, cand lasam sa-mi scape un geamat de placere… Aceea era clipa in care iti simteam cel mai puternic pasiunea, si clipa in care, cu timpul, am inceput sa-ti simt ura.
Iubire si ura… Sex si razboi. Am jucat amandoi acest joc atat de mult pana ce, inevitabil, amandoi am pierdut…
Dar jocul nu s-a terminat inca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu