Nota de plata...

Imi ghidez viata dupa principiul „nu le poti avea pe toate: unde le-ai pune?!” Nu consider ca inimii mele ii place atitudinea asta limitata la logistica pura, dar de ceva timp nu conteaza ce spune dansa.

Am ceva, imi lipseste altceva. E corect, asa trebuie viata sa functioneze. Fac ceva bine, apoi ceva rau, platesc diferenta. Pacatul meu cel mai mare este cel pentru care tot o sa platesc diferente, indiferent de binele pe care il fac. Sunt impacata cu situatia de a alege gresit intr-un moment de nebunie pura si de a plati toata viata in contul asta. As vrea sa platesc si partea ta de pacat. Daca e cineva acolo care tine contabilitatea, sa treaca in dreptul numelui meu datoria. O sa lupt o viata sa o platesc. Sau macar sa o micsorez.

Tu... tu fii fericit! Fa-ma sa privesc de pe partea cealalta a trotuarului un om fericit si implinit. Fa-ma sa vad ca a meritat si ca se va merita tot chinul ce vine o data cu luciditatea mea.

Daca o sa petrec o viata intreaga singura, pentru ca te-am iubit pe tine... atunci asa sa fie!

Au inflorit magnoliile

Amintirile pot fi crunte. Pot fi cronice. Pot fi dureroase. Amintirile dor uneori ca o operatie fara anestezie. 

Doare sa te uiti in oglinda si sa stii exact care sunt firele alea de par pe care ti le-a atins ultima data. Sa vezi exact locsorul ala de pe frunte unde ti-a lasat ultimul sarut. Sa ii vezi urma mainii in palma ta, asa cum te-a strans ultima data. Sa vezi o particica din buza de sus inca rosie de la ultimul lui sarut. Doare. Mai ales, cand nimeni altcineva nu le mai vede. Sa tragi aer in piept si sa spui „asa a fost sa fie!”. Si chiar sa crezi ca asa a fost sa fie. 

Slava Cerului ca au inflorit magnoliile! Miros a nou, a speranta, a mai bine. Era o vreme cand totul in jur mirosea doar a tine. 

Asa a fost sa fie!!!

Dor de tine,....tata

Mi-e dor de tata.Mi-e dor sa-mi spuna ca nu am procedat corect,mi-e dor sa ma certe,sa-mi dea sfaturi,sa-mi vorbeasca despre onestitate,altruism,corectitudine,Dumnezeu,viata,vulturi,scoli,filosofie,carti bune,obiecte vechi,locuri ce merita vazute…Mi-e dor de fiinta lui si de tot ce inseamna el pentru mine.Gandul ca am facut atatea greseli,gandul ca l-am facut sa sufere,gandul ca i-am furat zambetul de pe buze uneori ma face sa ma urasc cu tot sufletul,cu tot cugetul,cu tot spiritul,cu ultima picatura de viata care se scurge din/prin mine.
Tata,cum o sa-ti spun ca te iubesc?Cum o sa-ti spun ca esti tot ce-am mai sfant pe lume?Cum o sa-ti spun ca-mi recunosc greseala,ca ma detest,ca mi-e scarba de mine si de viata asta cinica?Cum o sa stii,tata,ca imi lipsesti mai mult decat mi-ar lipsi vederea daca n-as avea-o?Ma arde dorul,ma doare sufletul,daca as putea numai sa intorc timpul,tata,sa fac lucrurile bine, sa am mintea de acum,si inima de atunci?Fara tine am sa ma ratacesc si n-ai s-o stii,pentru ca nu meriti sa-ti mai fac rau,nu meriti sa mai stii zbuciumul din mine,mi-as asuma prea multe riscuri,te-as rani din nou,cu aceeasi imaturitate si inconstienta cu care am facut-o atunci…Imi vine sa urlu cat ma tine vocea cand imi amintesc si ma gandesc ca am fost atat de lasa incat nici curajul nu l-am avut sa-ti spun ce simt,nici curajul sa imi cer iertare nu l-am avut,sunt o lasa,tata,si tu m-ai invatat sa fiu puternica,dar nu si sa admit!Nu,nu e vina ta,e doar a mea ca-n loc sa aleg,sa trasez,sa transez,sa identific si sa iau doar binele din lucruri si oameni,eu mi-am insusit raul deopotriva cu aceeasi pofta,cu acelasi nesat,cu aceeasi ambitie de copil ce trage cu putere de o jucarie din plastic.Da,tata,am gresit.Am gresit si nu ma iert,ma-ntreb daca mai am timp sa iti arat ca m-am schimbat,ca acum inteleg,ca acum am inceput sa regret,ca am renuntat la orgoliu pentru tine…Traim clipe dintr-o viata prea scurta,si nu-mi ramane decat sa ma rog Lui,Cerului,tie…pentru a mai indura lacrimile mele o data,doar o data,sa va arat ca pot,ca vreau,ca sunt alta,ca vantul schimbarii nu m-a uitat si mi-a ars fata si obrajii pana m-a facut sa pricep cat de josnica am fost!Imi mai ramai tu,intr-un trist final,intr-o viata scurta,intr-o amintire ce mi-o fura si erodeaza timpul.. Te iubesc,tata,si n-am stiut sa ti-o spun cand trebuia,cand meritai,cand inca credeai in mine!Am fost doar o fetita orgolioasa,un copil rasfatat,o iluzie meschina pe care a imprastiat-o si a rupt-o vantul in mii de bucati!Daca tu ai sa ma ierti,eu n-o pot face cu mine!Nu-mi mai permit!M-am jucat cu viata,tata,sau m-am inselat,asa credeam,s-au jucat anii pe care i-am pierdut cu mine,dar a fost un joc frumos,din care am avut de invatat,ai avut dreptate,viata mi-a mai dat o sansa,dar eu am fost nedreapta!Eu nu tolerez,Dumnezeu mi-a oferit totul,chiar mai mult decat as fi putut visa,spera…
Iarta-ma,tata,daca nu cumva e prea tarziu!