Invata sa traiesti!

Poate ca ai vrea sa invat sa traiesc fara amintirile cu tine sau fara iubire, fara prieteni, fara plimbarile nebune sub clar de luna, fara o carte buna si fara sa respir. Dar vezi tu, chiar si stiind ca nimic nu e imposibil il iau pe "Nu pot" intr-o imbratisare precum prinsoarea unui lant si-ti sugrum libertatea.

As putea sa invat sa traiesc fara tine, dar asta ar dura mii de ani. Cum as putea sa merg pe strazile pe care mergeam doar noi si sa ma prefac ca nu ai existat vreodata? Sau cum as mai fi in stare sa dorm in acelasi pat? Sau poate ca am uitat filmele pe care le priveam doar noi in doi.

Poate ca ai vrea sa invat sa traiesc fara amintirile cu tine sau fara iubire, fara prieteni, fara plimbarile nebune sub clar de luna, fara o carte buna si fara sa respir. Dar vezi tu, chiar si stiind ca nimic nu e imposibil il iau pe "Nu pot" intr-o imbratisare precum prinsoarea unui lant si-ti sugrum libertatea.

Iubirea mea...o clpia fara tine e o eternitate...parca timpul

sta in loc si nimic nu se mai intampla fara tine...totul e trist...fara zgomot...nu se mai aude decat vantul si bataile inimiii mele...te iubesc...fara tine totul e pustiu...imi lipseste atingerea ta,zambetul tau,vocea ta....sarutarile tale...sufletul mi-e gol fara tine,atingerile tale de pe trupul meu s-au sters,sunt ca o carte goala...fara randuri...in aer simt parfumul tau,perna pastreaza si acum

formele tale dar tu nu mai esti aici....nu ma mai trezesc cu zambetul tau,nu mai simt rasuflarea ta,nu te mai simt...
Nu mai esti langa mine,traiesc singura intr-o casa

goala,pustie,fara tine...lucrurile tale au ramas neatinseastrand iluzia ca ai fi aici dar nu...
Inca iti mai simt sarutul pe buze,inca iti mai simt respiratia dar nu esti aici....tanjesc dupa dragostea ta,dupa prezenta ta,as vrea sa fi aici sa umpli golul din suflet ce ma sfasie acum...mi-ai luat visele,dragostea,speranta...odata cu tine ai luat tot...lumea mea s-a prabusit ca un castel de nisip fara tine....
Sunt ca o scoica pe fundul marii...sunt singura...fara iubirea ta nu pot sa mai rezist...o clipa fara tine e o eternitate....nu mai stiu sa traiesc,sa respir fara tine...te iubesc!
Mi-ai luat dragostea,ratiunea....m-ai adus la nebunie...te iubesc!
Vin-o...nu ma lasa aici la capatul lumii....nu ma lasa singura,nu lasa ca dragostea noastra sa se stinga....nu lasa ca anii grei sa se asterne peste noi ca o tacere....vin-o...reda-mi visul...reda-mi viata....lasa-ma sa zbor...sa plutesc....caci fara tine nu pot respira,nu pot trai...vin-o!!!
Vin-o si fa iar ca dragostea ta sa ma invie...te iubesc...
Vin-o si invata-ma sa zbor!!!...vin-o...

As putea invata sa traiesc cu asta, cu sau fara Dumnezeu, fara sufletul meu, fara parfum si fara urma de magie 1000 de ani dar nu fara tine.

Ai putea sa-mi iei cerul plin de astri si ochii caprui pe care i-am iubit sau primul rasarit sau amintirea timpului cand te-am iubit.

Ai putea sa-mi iei aerul sau mai bine mi-ai inveli trupul in punga pentru vidat.

Ai putea sa-mi iei tot ca sa ma inveti sa traiesc fara a ma lega de tot ceea ce e in jurul meu, dar prefer sa-mi scoti ochii ca sa nu vad cum oamenii se distrug prin autocunoastere.

Taie-mi nasul ca sa pastrez proaspat mirosul de citrice si iasomie si lemn de cedru, smulge-mi buzele ca sa pot refuza sarutul sufletului, mangaie-mi urechile si sopteste-mi: "Invata sa traiesti!".

am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul...depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Il vreau inapoi!

Aceasta poveste este pentru noi toate care suspinam dupa EL, care speram intr-o minune si care visam la ziua cand el se va intoarce, schimbat, in bratele noastre. Se spune ca iti poti depasi teama de apa numai aruncandu-te in adancuri. Eu am descoperit ca ma pot vindeca in felul acesta de o iubire care ma imbolnavea.

L-am iubit...M-a tradat...L-am lasat fara să ma uit in urma. Am trecut cu bine peste noptile nedormite si gandurile negre. Peste zilele in care plangeam ca l-am alungat din viata mea sub impulsul orgoliului meu de femeie ranita. Cand imi juram ca il vreau 100% pentru mine sau deloc.

Privita din afara, viata mea pare fericita....sunt inconjurata de prieteni, la job merge mai bine ca niciodata, mi-am planificat un super concediu si nu mai ramane decat sa gasesc costumul de baie potrivit, cu cateva numere mai mic ca anul trecut, care sa imi complimenteze noua silueta.

Nu duc lipsa de atentie si invitatii din partea barbatilor. Am o placere sadica in a ma simti dorita si a nu acord niciodata o a treia intalnire. Va aparea si un nou prieten... nu ma grabesc... simt ca am tot timpul din lume. Doar fantezii cu noi doi de odinioara ma mai bantuie... si imi tresare inima cand aud o melodie ce imi aminteste de el . Atat. In rest mor in interior in fiecare zi cate putin.

in timp ce ma intorceam spre casa mi-am dat seama ca aceasta seara era exact ce aveam nevoie ca sa merg inainte. Nu mai exista acel “ce ar fi fost daca?” Ar fi fost rau! Bunica avea dreptate. “Cui pe cui se scoate maica!.” Ca sa il las in urma nu aveam nevoie decat de....el. In carne si oase....asa cum e de fapt...nu cum se oglindea in ochii mei verzi de fata naiva. Brusc noptile au devenit frumoase....barbatul cu care ma intalneam a devenit mai interesant si fanteziile cu el, ex-ul, au disparut cu desavarsire.

\....inima se incapataneaza sa bata in parametrii normali. Nu imi vine sa cred ca au fost suficiente 4 ore ca sa ma vindec de 2 luni de chin. Ii multumesc in gand pentru acea seara. In fond este doar un om obisnuit, ca toti ceilalti. Trebuia doar sa ma conving de asta.

Cimitirul vesel al fostelor iubiri

Intr-un loc secret, departe de privirea curiosilor si ascuns curiozitatii intrusilor, se afla un loc ciudat, poate locul locul cel mai ciudat din lume, locul in care nu cad razele soarelui, nu adie vantul, nu patrund zambetele, nu se aude niciun cantec, oamenii par ca uita tot ceea ce a fost frumos si nu-si mai amintesc nimic de bine. E suit intr-un varf de cladire inalta, cea mai inalta, astfel incat nimeni, cu exceptia celor care se cred indreptatiti sa patrunda in spatiul magic, sa nu aiba acces la el. Toti cei care au iubit vreodata cu adevarat vin destul de rar aici sa se inchine pietrelor cioplite, dar cand vin, uita sa mai plece.

Cei care au iubit nu vin niciodata neinsotiti. Dar nici nu aduc flori, zambete si voie buna. Vin insotiti de regrete si remuscari si se intorc de fiecare data in lumea lor nu cu inima mai plina, ci mai goala, mai pustiita decat atunci cand s-au intors. Au privirile fixate spre inapoi si nu indraznesc sa priveasca intru totul inainte. Orele de vizita nu sunt niciodata regulate. Intervalele si momentele vizitelor te iau intotdeaua prin surprindere. In inima au resturi triste ramase una cate una de la fiecare iubire apusa. Se aude un zumzet incet... sunt tot ei, aceiasi oameni care au iubit odata, inganand incetisor balada fermecata a lui “cum ar fi fost daca...”. De fiecare data cantecul e mai nepamantean, are in mod inexplicabil alte versuri, mai inspaimantatoare, mai fanteziste...

Pe pietrele funerare sunt inscriptionate una dupa alta durerile si nemultumirile, insa majoritatea celor care vin ar dori sa vada alaturi un numar de telefon, o adresa de mail recenta spre care sa isi trimita plangerile si dorurile nevindecate. Jalea este muta, intensa, de durata mai scurta sau mai lunga. In aer pluteste de fiecare data aroma de parfum tare, parfumul in care se scalda iubirea respectiva. Sa va spun care sunt gandurile celor care patrund in in acest spatiu? “De ce”?.... Este cel mai apasator si dureros gand. “Oare am facut tot ce s-a putut?”... cel mai chinuitor. “Oare o sa mai iubesc vreodata”? Cel care te cutremura... te ravaseste pana in maduva oaselor.

Unii il confunda cu o casa bantuita in care se plimba de colo colo stafia unui 23 aprilie - ziua in care l-ai cunoscut prima oara, amintirea unei ploi marunte de primavara – ploua marunt si nesuferit cand v-ati luat adio, un pulover fabricat dintr-un material special care nu se calca niciodata – stii tu cel mai bine principiul care a stat la baza cumpararii lui, o rama foto rupta in doua si apoi lipita la loc cu banda adeziva. Este insa un cimitir. Fiecare mormant si ridicatura de pamant sunt considerate a fi sfinte, mai frumoase decat toate cele care or sa-i urmeze dupa, mai frumoase decat toate sufletele vii din viata reala. Cu putine exceptii, mai toti il vizitam cu ochii in lacrimi, cu regrete in suflet, cu urme de tristete, cu amintiri deloc apuse. In acest cimitir ghinion si Dumnezeu sunt invocati cei mai des. Dar Dumnezeu nu a dormit niciodata in asternuturle tale. Ghinionul, ca si norocul, sunt aleatorii. Acest cimitir ar trebui sa fie vesel. Nu amintirile si umbrele fostelor iubiri ar trebui sa fie eterne, ci recunostinta.... Recunostinta eterna fostelor iubiri. Iar despre mortii frumosi care ne-au facut viata frumoasa si ne-au inflorat chipurile odinioara sa se vorbeasca numai de bine!

dor..

Ai simtit vreodata ca ti-e asa de dor de cineva incat ai fi in stare sa il scoti din vise pentru a-l imbratisa? Te-a durut vreodata intreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de o anumita persoana?

Dorul e un sentiment comun, mult prea des folosit de unii in zilele noastre. Ne e dor de o anumita mancare, de un anumit gust, ne e dor de o anumita activitate, ne e dor de un loc. Si daca irosim cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, cum mai ramane cu acel sentiment, acel fior care iti e strigat de fiecare celula din corp? Sa o numim dorinta? Dar cum sa fie dorinta ceva ce e mai presus de verbul „a dori”, ceva ce a ajuns o nevoie, asa cum apa e o necesitate.

Sa nu numim capriciu sau obsesie ceva ce ne tine treji nopti intregi, ceva care ne face sa ne simtim incompleti... Daca e un simplu capriciu de ce nu putem gasi altul pentru a uita de acesta?

Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce te bantuie la fiece ora din zi sau din noapte, ceva ce iti tine loc de hrana si apa, ceva ce te fascineaza ata de tare incat ti-e frica sa inchizi ochii ca sa nu ii pierzi nici un mintu din farmec.

Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e dor”, dar au oare ei habar ce inseamna sa iti fie dor de cineva?

A-ti fi dor inseamna a te lasa purtat pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul lui...A te inveli in fiecare seara cu umbra inimii lui...A asculta ciripitul pasarilor cu speranta ca iti aduc un mesaj de la el...A te uita in oglinda si a vedea chipul lui...A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...A ii simti gustul sarutului in toti porii pielii tale...Si toate astea de la sute de kilometri distanta.

Se va gasi oare vreun leac pentru dor in absenta persoanei dorite? Nu, dar desigur putem incerca fel de fel de metode care ne amagesc ca ar putea da rezultate.

Incepi prin a-i nega si ignora existenta. Ne putem preface ca e ireal. Dar nu pentru mult timp. Amintirile ies la iveala. Te simti din ce in ce mai gol, mai pustiit. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste. Invelisul incepe sa se crape, sufletul tau incepe sa iasa din colivia in care l-ai inchis. Incepe sa ii simta si mai tare lipsa. Numele lui iti apare din nou pe buze. E parte din tine si asta nu mai poti ignora. Incetul cu incetul globul de minciuni dispare ca fumul de tigara...Doamne, cat iti e dor de el...

Curve de toate genurile

In viziunea mea cuvantul curva este unul dintre cele mai complexe atribute ale limbii romane. Curva poate sa fie la feminin sau la masculin si este acea persoana care iti spune ca te iubeste doar pentru a-si atinge un scop iar contextul nu este strict sexual. Oricine poate sa fie curva si trebuie sa fie macar o data in viata dar ce ne facem cu cei care isi adapteaza modul de viata acestei filosofii?

Ce ne facem cu cei al caror stil de viata este numai sa fie cutre, sa minta, ipocrizia fiind placerea din care gusta zilnic cu degetul din mijloc iar josnicia devine puctul principal spre care tind?

Nu facem nimic. Ii analizam ca pe viitor sa ne ferim de ei. Dar hai sa analizam putin comportamentul nativ al unei persoane oarecare din aceasta patura sociala, care, spre uimirea mea, este in crestere.

Curvele masculine nu fac altceva decat sa-si urmareasca interesul, apeland la orice metoda disponibila in capul lor mic si oval. “Ele” au intotdeauna nevoie de tine ca sa le dai bani imprumut, sa-i ajuti intr-o problema foarte importanta sau sa le oferi o persoana de contact. In schimb primesti palme, pentru ca ai descoperit adevarata fata ai ipocritului. Sa nu-mi spui ca nu ai intalnit pana acum acest gen de oameni, pentru ca este plina tara asta de asa ceva.

Curva masculina este dispusa la orice pentru succes, chiar sa-ti vanda sufletul atunci cand este nevoie. Cel mai mult ma doare atunci cand ii oferi un deget sau poate doua, “ele” iti iau toata mana si vor si mai mult. Asa este firea lor, li se pare ca totul li se cuvine fara prea mult efort ci cu putina abilitate. Nimic mai fals, mai patetic si mai dureros decat faptul ca nu poti sa-ti dai seama din prima clipa pe cine privesti in ochi.

Sper ca toata lumea a inteles ce am avut de spus despre curvele masculine dar oare a venit momentul in care trebuie sa le definesc si pe cele feminine? Nu o sa spun decat atat. Intotdeauna ele o sa-ti recunoasca ca esti al treilea barbat din viata lor.

te-am iubit fraiere

Noi doi avem un trecut. Noi doi avem o istorie. Noi doi avem amintiri impreuna. Noi doi NU mai avem un viitor.
Stii de ce? Pentru ca esti acelasi arogant narcisist dintotdeauna. Pentru ca esti acelasi egoist egocentrist. Pentru ca faci acelasi faze de kkt. Pentru ca nu te-ai schimbat deloc si inca crezi ca totul ti se cuvine. Pentru ca banii inca ocupa cel mai important loc in viata ta. Pentru ca nu ai invatat sa minti fara sa te balbai. Pentru ca nici acum nu ai tupeul sa ma privesti in ochi cand vorbesti cu mine. Pentru ca esti un actor de mana a doua. Pentru ca ma crezi aceeasi naiva de atunci. Pentru ca esti atat de orbit de propria persoana incat crezi ca inca ma mai poti manipula. Pentru ca scuzele tale suna fals.. Pentru ca soaptele tale ma lasa rece. Pentru ca nu mai tresar cand te vad. Pentru ca astepti sa primesti tot fara sa oferi nimic. Pentru ca nu ai luat in calcul faptul ca eu m-am schimbat si ai uitat ca ucenicul isi depaseste cateodata maestrul.
Da, tu m-ai invatat sa iubesc, dar tot tu mai invatat sa si urasc. Te-am iubit fraiere, dar asta a fost atunci. Si de atunci au trecut mult timp… ani in care am perfectat ceea ce tu m-ai invatat: arta manipularii. Vezi, am fost un elev silitor din moment ce nici tu nu te-ai prins. Tu, maestrul… tocmai tu sa fii urmatoarea victima?! Urat! Poate ai imbatranit sau poate m-ai subestimat sau de ce nu, te-ai supraapreciat.
Candva te-am iubit fraiere, dar de astazi mergem pe drumuri separate ;)