De cate ori mi-am dorit sa ma plimb cu tine de mana pe faleza, sa port o rochie, sa imi bata vantul prin par, sa te iubesc pe nisip…n-a fost sa fie!
Si n-am sa-ti doresc sa fii fericit pentru ca nu-ti poti cladi fericirea pe lacrimile altcuiva, ai plecat pe marea lacrimilor mele si crezi ca ai ajuns pe insula potrivita ancorand langa o barca la fel de rosie (“Ramas bun!”)…
De ce oare am scris toate astea? Nu ma ajuta la nimic…oricum nimic nu ma ajuta…
Mi-e frig! Am lasat geamurile larg deschise pentru ca altfel am sa ma sufoc. Mi-e frig si totusi sunt transpirata, imi tremura mainile pe taste…nu se poate sa se fi intors, nu se poate ca atunci cand abandonul meu se suprapune cu singuratatea fizica sa mi se intoarca starile. Stau ghemuita intr-un colt al dormitorului. Am tras jaluzelele si am deschis geamul ca sa intre lumina, aerul…
Am fumat mult…si desi n-am mancat nimic simt un nod in gat, teama. Nu pot sa plang, vreau sa dau toate lacrimile afara si nu pot. Clipesc rar de parca as sta de veghe. As vrea sa pot sa plec, sa alerg cat mai departe, sa las totul in urma si sa uit de toti si toate dar maine voi reveni….iar iluziile astea dor, mai mult decat visele tale…
M-auzi?
Mi-e dor … am nevoie de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu